Ce alegi?

Citise odata intr-o carte despre o floare minunata care creste sub cer. Dar nu intr-o carte din aceea, cu pagini si coperta, ci intr-una adevarata, cu imagini…si emotii… O carte scrisa de ea, in ea, ca un rezultat a ceea ce era si a unei reflexii a lumii in ochii ei. In cartea aceasta stateau toate secretele fericirii si un vis deasupra altor vise. Si ea, pornise sa il caute in lumea mare si aglomerata in care se nascuse, si chiar in intregul Univers de va fi nevoie.

Merse zile in sir, in sir, in sir, in sir, in sir, in sir, in sir, in sir, in sir…ca si cum margele albastre se adunau pe un fir de ata… Si peste tot, pana in zari, ochii ei putusera sa cuprinda doar camp gol, parjolit de soare. Insa si campul acesta avea o stralucire a lui, contrastand cu cerul intens.

Rascolind cu privirea departarea, intr-o zi, ca prin vis, intr-o mare de plante, plutea o floare cum citise ca exista.

Statu acolo minute insirate in aer ca un stol de fluturi albi. In ochii ei se oglindea rosu… Ai fi putut crede ca se uita in gol, la un apus. Numai ca zorii abia lacrimasera roua in iarba. Privea fix, nemiscata, si parea o statuie poleita in lumina calda.

Statea pe marginea unui drum gros de praf si ar fi putut foarte bine sa mearga mai departe fara sa il vada. Dar se oprise si acel ceva se oglindea in ochii ei…pe margini rosu, in centru negru. Un mac. Un singur mac. Si in fata ei, si in jurul lui…un camp de ciulini. Ghimpi cu dintii verzi ascutiti si frunze jumulite. Urati, goi, trist de mandri sub soare… Avand in mot un floare mica, rosie saraca, uscativa, prin care vroiau sa iti distraga atentia de la adevaratul mac.

Nici soarele cu bratele lui binecuvantate nu ii putea imbratisa, nici vantul nu se incumeta sa zboare printre ei. Si cu toate acestea, ciulinii se leganau sfidatori inaintea ei, ca si cum lumea era a lor.

Se gandi ca nu e atat de greu pana la urma… Ca dorinta ei sa ajunga la mac e mai puternica decat teama de a se juli. Si inspirand adanc, incepu sa inainteze. De la primul pas, un scaiete cu tupeu se agata de ea. Isi infipsese dintii in marginea rochiei ei si o tragea cu egoism inapoi. Nora Stela isi apuca cu mana bucata agatata si o smuci cu forta. Reusi sa se elibereze. Apoi, cu macul in privire, continua sa inainteze. Simtea, pasind, cum genunchii ei incep sa sangereze si rochia o tragea in jos ca si cum ar fi avut broderia de plumb.

Isi intinse bratele inainte si soarele o prinse de maini, ajutand-o. Norii se oprira pe loc sa o incurajeze si vantul se incumeta sa intre printre ciulini si sa se lupte cu ei. Cu ambele brate, Nora Stela se apuca de panza subtire a rochiei albe si o tragea cu dorinta ca sa se desprinda din imbratisarea ascutita a altor spini. Picioarele i se inrosisera si petece din vesmantu-i usor ii ramaneau, sacrificate, in urma. Simtea cum o doare pielea jupuita, dar in comparatie cu bucuria sufletului ei, durerea devenise doar o amorteala calda…

Era drum lung pana la floarea ce-i zambea atat de pura, atat de frumoasa… Si umbre violet ii sopteau sa se opreasca acolo, intre ciulini; caci ciulinii si-o doresc si va fi fericita printre ei. Dar ea, se intreba cum ar fi fost sa faca asta? Cerul, suparat pe ea, nu i-ar mai fi suras. Soarele, gonit de intepaturile scailor din jur nu ar mai fi poposit niciodata pe umerii ei, iar vantul nu ar mai fi mangaiat-o nici el, dezamagit pentru ca mereu ii soptise sa isi urmeze visul… Plus ca, ranile i s-ar fi tot adunat. S-apoi? Cum s-ar fi putut ea obisnui cu o imbratisare egoista care doare si o tine pe loc?

Intre timp, ciulinii ii strigau, pe vocile lor stridente:

– Hai, draga, ce fugi asa? Lasa-ma sa te ating, ca ai un corp frumos! Eu stiu ce iti trebuie tie, papusa.

– Hei, gagica, ce delicioasa esti!

– Pisi! Cat e ceasul?

– Nu-mi spui si mie cum te cheama?

– Da-mi un pupic si o sa vezi ce stiu sa fac!

– Hei, si eu sunt un mac! Uite-mi floarea!

– Ramai, promit sa nu te zgarii!

– Eu sunt ceea ce cauti, nu vezi ce bine ne asemanam?

– Da-mi si mie numarul tau!

– Hai la plimbare! Stiu un loc special!

– Hei, de ce mi-ai lasat peticul asta de rochie, nebunico?? He,he, tu imi dai sperante! Bine, pisi, te astept!

– Tu esti viata mea!

Si Nora Stela le striga inapoi.

– Taceti din gura, plante fara minte, urate si fara suflet! Sunteti atata de superficiali! Cum sa raman cu vreunul din voi cand ma zgariati si ma jigniti crezandu-ma atat de proasta? Eu am drumul meu!

Atunci, de ciuda, ciulinii isi schimbara atitudinea si incepura sa urle dupa ea.

– Esti o proasta, cauti cai verzi pe pereti!

– Esti nebuna!

– Ce tampita, umbla dupa un biet mac, desi ma poate avea pe mine!

– Esti imatura, nu stii ce vrei!

– Oricum, nu esti asa de frumoasa!

– Glumeam, draga, cand ti-am cerul numarul!

– Nu te-as pupa nici sa fii ultima creatura de pe Pamant!

– Esti urata si proasta! Poate fi mai rau de atat?

– Faci umbra degeaba peste camp! Dispari!

– Du-te la macul tau prost pe care il visezi atata! Ai sa te convingi tu ca ai gresit plecand de la mine!

Si in loc sa o lase sa plece, o tineau si mai tare de rochie si radeau demonic.

Dar pentru ea, cuvintele lor erau doar vorbe goale care nu o atingeau, caci acei ciulini nu insemnau nimic in sufletul ei. Doar vorbele cuiva iubit ar fi putut sa o atinga. Asa ca tot ce auzea, acoperind glasurile pitigaiate ale scaietilor, era chemarea magica a macului.

Privind catre floarea sufletului ei, rezista si nu se oprea nici ca sa rasufle.

Ciulinii ii zdrentuisera rochia atat de flamanzi de caldura pulpelor ei, incat aproape ca ramasese goala…Dar nu mai avea mult de mers… Si in timp ce lacrimi i se scurgeau pe obraji, zambea. Caci nu plangea din suferinta ci din bucuria apropierii.

Si cu o ultima smucitura, se ridica in fata macului care se onduia in vant ca o flacara. Il acoperi cu umbra ei si el straluci mai cu putere, caci in cupa sa purta soare. Cu degetele tremurand, julite, se apropie de el. Si il atinse…

Si dintr-o data, floarea o invalui in petalele sale si rochia-i alba ii crescut la loc, mai frumoasa decat fusese. In jur, ciulinii se risipira in vant, spre alta lume. Si soarele exploda intr-o mie de stele care se asezara peste ei.

Nora Stela, cu macul ei drag in palme, vedea cum din el rasare un curcubeu care invaluie cerul si pamantul in culori si in viata.

Si macul ii sopti fara cuvinte emotii care ii vindecara ranile ca si cum nici nu ar fi fost, iar din ea iesira raze de lumina, ca si cum ar fi fost un soare.

De sus, soarele, vazand atata fericire, se hotari sa le faca un dar de intalnire, asa ca ii intreba:

– Voi sunteti frumosi impreuna…Dar tu esti om si tu esti floare…Pe cine sa preschimb? Pe tine in om? Pe tine in mac?

Dar ei, raspunsera pe acelasi glas:

– Nici oameni tintuiti pamantului nu vrem sa fim, nici maci tacuti de-o vara…Tu, Soare bun, preschimba-ne in pasari de doresti.

Atunci vantul se facu vartej in jurul lor si norii incepura sa alerge sus, pe cer. O ploaie deasa ii acoperi cu vraja si soarele rosti formula magica.

Nora Stela dadu drumul macului caci mainile-i incepura sa ia forma unor aripi mari si moi. In fata ei, macul statea suspendat in aer si din petale ii rasareau pene, in vreme ce din negrul lui se forma un cap frumos de pasare.

Si in cateva secunde, iata-i: el pasare rosie, ea pasare alba. Si impreuna isi luara zborul spre cer, caci visul lor se implinise.

Si Nora Stela stia acum, ca in orice mare de ciulini, e cu siguranta un mac.

Hei, tu! Da, tu! Esti la o margine de drum prafuit. In fata ta e camp cu spini, si in mijloc e un mac. Ce faci acum?

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. SkyRain
    Sep 14, 2008 @ 00:27:46

    Voi mângâia macul.

  2. Aniri
    Sep 26, 2008 @ 22:20:26

    Ce hotarat skyrain 🙂 a pus si punct, e clar 🙂

    Diferenta e ca… in viata reala, macul nu e atat de „rosu”, de vizibil… Si trebuie sa-l cauti mai mult 😀 Dar in cazu de fata… as alerga pana la el..:X

  3. 33de3
    Sep 28, 2008 @ 00:22:31

    Intrebarea pe care o pui in final …e intrebarea fundamentala pentru om … care evidentiaza talcul povestii :daca vrei lucruri inalte si curate ,daca vrei sa zbori spre cerurile fara de hotar TREBUIE sa te JERTFESTI ,nu exista alta cale ..ai spus-o frumos …povestile tale sunt mult mai mult decat povesti. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: