Povestea unui Pătrăţel


Salut. Mă numesc Pătrăţel Pătrăţescu. Trăiesc alături de familia mea pe pantalonii unei fete pe nume Maria. Noi toţi suntem la fel. Cel puţin arătăm la fel. Eu, fraţii mei, mama, tata, unchii, mătuşile mele, verii ( Ce să-i faci? Suntem o familie mare!) suntem chiar identici. Mai puţin bunicii.

Cum arătăm? Păi…Suntem ca patru liniuţe unite în colţuri. Liniuţe de culoare gri. Şi în centru suntem albi. Cam monoton, nu-i aşa? Şi mai suntem şi înghesuiţi. Între noi nu e loc nici să faci o genuflexiune. Bine, nu că aş avea genunchi sau măcar picioare… Mă gândesc uneori că cel care m-a inventat o fi rămas fără beţişoare şi nu a mai avut să-mi facă şi două picioruşe. Şi nici “flexiuni” nu am cum să fac… Că altfel nu aş mai fi pătrăţel. Schimbându-mi forma, toată familia mea s-ar duce la vale pentru că ei se bazează pe mine…la propriu. Doar dacă aş dispărea complet, m-ar înlocui un alt pătrăţel de deasupra şi modelul nu s-ar desfigura. Dacă m-aş îndoi aş putea fi o steluţă. Dar steluţele nu îmi plac, pentru că au colţuri. Şi nici nu ştiu de ce se numesc aşa, că doar nu seamănă cu stelele adevărate de pe cer. Acelea sunt rotunde.

Şi astfel ajungem mai aproape de visul meu.

Eu am detestat dintotdeauna faptul că sunt un pătrăţel. Şi numele meu stupid: Pătrăţel Pătrăţescu! Auzi, lipsă de imaginaţie! Unde mai pui că aşa se numesc şi doi fraţi de ai mei şi încă vreo cinci verişori. Ceilalţi din familie au nume ca: Muchie, Liniuţă, Colţ, Colţişor, Linie, Beţişor, Băţ, Pătrăţica, Pătrat, Pătrăţoi, Colţunica, Unghi, Unghiţa…Iar pe bunicii mei îi cheamă: Patru Unghiuri (pe bunica mea preferată care are un suflet mare), Trapez ( bunicul din partea mamei care are reumatism şi s-a crăcănat un pic), Dreptunghi ( pe bunicul ăsta l-au confundat la naştere) şi Rombulina ( bunica Rombulina a avut un accident şi e puţin deplasată). Dar bunicii nu afectează echilibrul familiei pentru că sunt sus, mai sus de buzunare.

Iar eu, eu sunt Pătrăţel, un membru al familiei Pătrăţescu. În acelaşi şifonier cu noi mai locuiesc şi familiile Triunghi, Liniuţă, Dunguliţă, Steluţă, Floricică şi…Bulinuţă.

Bulinuţă…Asta îmi doresc eu să fiu. Asta visez mereu. Să fiu lin, fără colţuri şi continuu. Să fiu perfect, fără cap şi fără coadă şi să mă pot da de-a dura fără să stric modelul familiei mele. Şi mai vreau să fiu o bulinuţă roşie. Ca cele din familia Bulinuţă.

Această familie trăieşte pe o rochie de-ale Mariei. Mariei îi stă cel mai bine îmbrăcată în ea. Este o rochie cloche, până deasupra genunchilor, cu fundal bleu şi bulinuţe roşii. Şi între bulinuţe e spaţiu! Nu se sufocă una lângă cealaltă…

La mine în familie sunt toţi ascuţiţi şi mofturoşi, scandalagii…Eu sunt mai tăcut de fel…Dacă spun ceva, mă aude toată lumea şi apoi încep cu toţii să vorbească despre asta. Aşa că existenţa mea şi visurile mele sunt un secret numai al meu.

La familia Bulinuţă e mereu veselie. Râd mult şi se dau de-a dura şi sunt foarte drăguti ei aşa de fel… Mai ales Bulinuţa cea Mică. Ea a ieşit din naştere mai micuţă decât ceilalţi copii şi nu a crescut de atunci. Ea e cea mai veselă şi mă face şi pe mine sa râd. Când se întămplă asta şi mă văd ai mei, cred că râd de unul singur şi că sunt nebun.

Odată, Maria a plecat într-o excursie. Şi ne-a înghesuit în valiza ei. Toate familiile la un loc. Iar Pătrăţeştii au nimerit lângă Bulinuţă. Vai, ce fericit am fost! Am ţinut-o tot drumul în braţe pe Bulinuţa Mică. Imi bătea inima aşa de tare! Şi ea chicotea întruna. Când Maria ne-a separat din nou, Bulinuţa mea mi-a furat hoţeşte un sărut. De atunci, numai la asta mă gândesc.

Vreau să fiu şi eu un Bulinuţ. Şi am un plan. I-am zis frumoasei mele Bulinuţe să îşi pună surorile să îşi ţină respiraţia când se uită Maria la ele, ca să pară mai închise la culoare. Şi eu i-am rugat pe nişte veri acelaşi lucru. Ca Maria să creadă că ne-am murdărit şi să ne bage la un loc în maşina de spălat!

Şi uite aşa, de trei zile stăm în şifonier şi aşteptăm, dar abia acum o aud pe Maria că vine.

A deschis uşa! Cred că pleacă undeva şi vrea să se îmbrace. Pare nedumerită. Nu ştie ce să aleagă. Dar din câte ştiu eu despre ea, are două lucruri preferate : pantalonii cu pătrăţele şi rochiţa cu bulinuţe. Exact! Uite că ne-a luat în mână. Vizavi o văd pe Bulinuţa Mică. Îmi bate inima. Îmi face cu mâna, îi fac cu ochiul.

– Hmmm…. Oare când le-am murdărit ? zise Maria strâmbând din nas.

Funcţionează! Yuhuuuu! Ne duce spre baie! Deschide uşiţa maşinii de spălat, ne aruncă înăuntru, la fix cât să ne putem prinde de mână. Aud detergentul cum curge în sertărel. Închide capacul şi porneşte maşina.

Ne învârtiiiiiiiiiiiiiiiimmmmmmmmmmmmmmmmmmmm!

( Imaginează-ţi scena acum pe muzica asta.)

A doua zi, Maria:

– Ia uite, ce chestie! Am şi un pătrăţel pe rochie! Ha ha! Ia să îl fac eu roşu, ca să nu se vadă diferit…

Apucă o carioca roşie de pe masă şi, fără să ştie, îndeplini un vis.

Şi au trăit înroşiţi până la adânci bătrâneţi.

Anunțuri

10 comentarii (+add yours?)

  1. Ioan
    Sep 14, 2008 @ 19:21:03

    sweet… cum ar fi sa se intample si in realitate asa? dar nu intre pantaloni si forme geometrice, ci intre oameni… sa existe doi oameni care sa simta atat de mult unul pt celalalt, incat orice obstacol de forma si culoare si distanta sa dispara, pentru ca ei trebuie sa fie impreuna… pentru ca departarea doare, pt ca timpul fizic si cel sufletesc pot impreuna sa aduca fericirea daca sunt pline de acel sentiment…

  2. Alinna
    Sep 14, 2008 @ 23:21:29

    E foarte draguta povestea lui patratel…E bine ca-i cu happy end. Mah, da’ melodia aia numai „Ne invartiiiiiiiiiiiiiim” nu-mi sugereaza. Ii cam molcoma. Ar trebui o melodie care sa-i invarta cu foc si patos. strajnic de tot (nu te lua de ce cuvinte folosesc :P)
    Eu as recomanda pentru ei Air Traffic – Charlotte. Cred ca se potriveste foarte bine si pentru poveste si pentru spinning. Caci prima strofa poate fi foarte bine facuta dialog asa:
    Patratel: – Don’t cry
    Just let it pass you by
    I’ll be by your side
    Each and everyday
    Bulinuta: – Let go
    You gotta lose control
    Teach you how to roll
    Never be the same
    Hmm, ce zici? Fain, nu? :)))

  3. Diana
    Sep 14, 2008 @ 23:35:15

    Si varianta alinei 😀 Air Traffic – Charlotte

  4. Diana
    Sep 14, 2008 @ 23:37:18

    mercic mult alinucooo…ne place noua air traffic dar eu nu ma gandisem la charlotte…:D cine vrea mai soft asculta piesa din post…cui ii place mai rock, il invit sa asculte Charlotte ca sa isi imagineze 😀

  5. creve
    Sep 15, 2008 @ 12:36:39

    simpatică tare povestioara 😛

  6. Diana
    Sep 15, 2008 @ 12:48:59

    hei, merci creve! :*:)

  7. Dia
    Sep 15, 2008 @ 16:10:41

    hai ca vad numai in patratzele acum :))

  8. Diana
    Sep 15, 2008 @ 17:14:27

    de ce stlumf mic? esti o bulinuta? :)) >:D<

  9. jurnalulflorentinei
    Sep 19, 2008 @ 20:40:15

    Diana,

    superbă povestea asta!

    Fiul meu a stat fără să respire până am terminat-o. A trecut testul copiilor mici și mari! Să mai vină una!

  10. Diana
    Sep 19, 2008 @ 23:49:01

    multumesc florentina. 🙂 ma bucur ca i-a placut fiului tau. tare ma bucur 😀 imi plac mult de tot copiii si parca il si vad cum asculta :)) cred ca a fost adorabil. o sa mai scriu, inspiratie numai sa am!
    va pup! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: