Tara din noi

Eu locuiesc in Diania. Este o tara. Nu are granite, nici vecini…Tara mea acopera toata Planeta si chiar si Universul…Nu are relatii politice cu nicio alta tara. Nici relatii comerciale…Insa mentine relatii de iubire cu alte tari care i se suprapun si coexista.

In Diania nu exista conflicte, ci doar pace. O pace pe care o promoveaza oriunde in lume. Tara mea face parte din Uniunea Oamenilor care Cred si este membra a Organizatiei Internationale a Iubirii.

In tara mea e o singura Biserica. Si o singura Religie. In Biserica din Diania, Dumnezeu vorbeste direct cu mine…si uneori vorbeste prin mine. Si alt ritual de credinta, in afara de rugaciuni si fapte bune nu exista.

Domn in tara mea este Dumnezeu si eu ii sunt ambasador. Ambasadorul iubirii. Cautam de ceva vreme si un baiat care sa fie ambasador alaturi de mine si astfel sa fim mai eficienti in lumea asta. Dar am tot primit CV-uri si inca mai sustinem interviuri, si tot nu ne-am hotarat. Ar fi o optiune, dar mai e de gandit, de decis, de aflat…

Tara mea are o istorie lunga. Dintotdeauna. Si-a castigat independenta teritoriala acum 22 de ani si si-a regasit linistea intr-o zi de vara. Si mai are multa istorie de facut, de trait, de scris…

In Diania sunt si munti si dealuri si campii si delte si rauri si lacuri si mari si oceane si paduri tropicale si savane si stepe si deserturi si plaje si gheturi polare…Ma pot plimba oriunde doresc si pot calatori cat de departe vreau. Principalul mijloc de transport e „gandul”. Si e foarte rapid si nici nu polueaza sau ramane blocat in trafic. Le-as scrie celor de la primaria din Bucuresti, sa le spun si lor de aceasta descoperire a mea care i-ar putea ajuta pe cei din trafic sa economiseasca timp uneori…Dar nu cred ca as fi inteleasa.

In Diania e soare mereu. Asta e starea generala a vremii. Dar cand imi doresc mult, poate sa si ploua cu emotii si sa mi se inunde ochii. Iar uneori poate sa si ninga si in tara mea sa fie totul alb si linistit. Alteori, soarele se poate ingana cu noaptea si sa nasca apusuri care sa ma umple de rosu. Si cateodata, in mine e intuneric si stele stralucesc vesele, gadilandu-ma pe dinauntru.

Sunt multe anotimpuri. Sunt ierni geroase dar fierbinti. Sunt ierni calme si albe. Sunt primaveri verzi si parfumate. Sunt primaveri cand ploua caldut. Sunt veri care frig. Sunt veri cu vanticel si maci. Sunt veri cu nori mari si albi care se ciocnesc si nasc lumina si speranta care se cerne peste flori. Sunt toamne galbene si caldute. Sunt toamne gri si ude cu miros de frunze. Si mai e un anotimp care nu are inceput sau sfarsit si din care se nasc celelalte. Iubirea.

In Diania, cerul e nesfarsit, ca si florile de maci care cresc si pe ape, langa nuferi, si pe munti gri-albastrui alaturi de flori albastre, si in desert. Si e plin de pasari si fluturi.

In Diania se zboara, nu se merge pe jos. Si desi mie imi place mersul pe jos mult de tot, sa zbor e de o mie de ori mai minunat.

Tara mea nu are hotare, dar un curcubeu se intinde deasupra si nu stiu de unde incepe si unde se termina. E infinit de mare si de frumos. Are unele culori pe care doar sufletul meu le-a creat si le recunoaste.

Si cand ma plimb insotita de fluturi si umbrita de pasari, din campii culeg credinta. Iar cand poposesc pe dealuri primesc speranta, pentru ca de acolo, muntii sunt mai aproape. Iar cand ajung pe munti, ma umplu de fericire.

Si in Diania nu e aer. E iubire. Asta se inspira, asta se expira. Nici nu e nevoie de hrana sau de haine, pentru ca ea te umple, ea te imbraca.

Si nu e gravitatie. Te simti ca si cum ai merge pe Luna.

Aici, exista totusi o armata. Desi e pace inauntru mereu. Este o armata care lupta pentru alti oameni, pentru salvarea lor. O armata de cuvinte pline de suflet care incearca sa stinga razboaiele din altii si sa alunge demonii dictatori care ii mutileaza pe cei care nu mai cred.

Diania nu este o tara pustie. Acolo traiesc eu si cativa oameni dragi care au trecut testul si au reusit sa se obisnuiasca cu lipsa gravitatiei si cu noul aer, iubirea. Portile ei sunt deschise oricand insa. Nu are portari sau paznici, pentru ca multi nu reusesc oricum din primii pasi sa reziste dupa ce patrund. Si pleaca singuri. Se triaza singuri vrand-nevrand.

Insa mi-ar placea ca intr-o zi sa fie o tara plina, cu miliarde de locuitori care sa se fi adaptat conditiilor si sa fi ramas pentru totdeauna. Cred ca Dumnezeu ar fi tare fericit. Si noi, ambasadorii iubirii, stand la dreapta Lui, am zambi impliniti, pentru ca ne-am fi indeplinit misiunea cu succes.

Bine ati venit in Diania!

Voi fi ghidul vostru, voi fi armata care lupta pentru voi, voi fi ambasadorul care va aduce speranta si iubirea.

Va incumetati sa incercati?

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. 33de3
    Oct 13, 2008 @ 19:44:38

    Diana sa stii ca eu am calatorit prin toata Diania inca inainte de a scrie tu despre ea .
    Din prima zi cand te-am citit am patruns pe teritoriul Dianiei si nu voi mai iesi de pe acest teritoriu decat daca parolezi blogul 🙂
    oricum… chiar daca nu voi posta comentarii chiar la fiecare post al tau…le citesc pe TOATE.
    -o parere : pune mai la vedere si celalalt blog al tau ..poate unii vor fi curiosi sa afle cum a luat fiinta si cum s-a dezvoltat Diania de-a lungul timpului . Pa!

  2. Alinna
    Oct 14, 2008 @ 22:00:49

    Eu sunt? sau sa ma gandesc cum sa intru? 😛
    Dar Diana mama, ce admiratori inflacarati ai. mai, mai, mai….

  3. Diana
    Oct 14, 2008 @ 23:01:48

    mai si intrebi alina? :-W normal ca esti!
    nu sunt admiratori…sunt cititorii mei :))

  4. MakavelliRo
    Oct 17, 2008 @ 14:38:19

    Interesanta tara, o utopie moderna, un monarhism militar democratic, in care inocenta e la ea acasa. Drapelul imi pare un steag alb cu ramuri de masline si un porumbel si mai alb ca stema. Sau poate cupidon e simbolul de pe steag.
    Pare frumos si linistit acolo, se intra pe viza sau cum?

  5. Diana
    Oct 17, 2008 @ 14:43:26

    :)) makavelliRo…frumos ai exprimat ce ai inteles…imi place…drapelul meu e cu un curcubeu peste un munte :)) n-ai nimerit. uite ca de drapel nu am zis…si imnul meu e „all for love” de la brian adams :)) 😀
    e frumos si linistit…nu e viza…e un test…pe care nu trebuie sa il dai, doar sa il treci :)) ai inteles ceva? :)) adica nici nu stii ca il dai cand te privesc…insa eu in mintea mea si in sufletul meu iau notite si apoi dau acceptul sau nu….:D nu-i complicat, trebuie sa fii tu…si daca „tu” ai valori bune si intentii marete si suflet mare…e ok.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: