Lapte si Cacao

E o toamna lunga, lunga…Cum n-a mai fost de ani. Si frunzele au cazut alene, dansand in soare, pictand orasul gri in rosu si in galben si in brun…Si frunzele soptesc povesti daca le prinzi sub pasul tau, caci ele stiu ce glasuiesc o vara trainicii copaci – sufletul pamantului.

Valsand prin soare, una si una, s-au avantat, dragutele, si s-au facut zapada. Zapada colorata, zapada calda, fosnitoare…Lunecus tocmai bun pentru visele care au scos saniuta cu picioare de acadea bastonas din camara sufletelor. Si visele ar striga „Partieee!”, numai voce de ar avea….Insa nu au, asa ca oamenii nu stiu, nu se feresc si visele cu viteza se ciocnesc de ei si ii patrund. De aceea, unii merg pe strada, peste frunze cazute si deodata ii cuprinde visarea…Uneori, micutele vise se mai si accidenteaza pentru ca unii oameni sunt din piatra si nu le pot primi.

Si seara, spre apus, toti copilasii veseli zamisliti de suflet si de imaginatie, isi duc saniile la pastrare si se aduna in culcusul lor. Culcusul lor e sus, sus, pe pat de munti. Si visele adunate acolo, primesc pe rand sarutul Soarelui –Tata, care le binecuvanteaza, ca sa le implineasca. Atunci, unele mici, mai cresc un pic. Si altele se culca fericite, caci in zori se vor trezi realitate.

Iar in oras, cand visele se intorc in culcus, ramane cerul rosu care infrigurat, isi trage haina pretioasa peste el, cu diamante sclipitoare si brosa de argint.

Sub el, drumurile scaldate in lumina, zgomotoase, forfotesc…Si-n blocuri inalte, invelite in intuneric, se aprind luminile, semn ca acolo este viata.

Intr-o bucatarie, pe-o masa, stau aranjate borcanele, cutiute, o vaza cu flori galbene, o cana, un ibric cu lapte si o punga cu cacao.

Cred ca, plecand pe graba, cineva le-a uitat asa, descoperite, pe masa…

– Uuu! Cine e acolo? Se auzi un glas infundat din ibric. Azi de ce m-au mai scos oare din frigider? La ce m-or mai folosi? Sper ca nu fac orez cu lapte, ca ma consuma pe tot!

– Nuuu te fac! Stai linistit, ii raspunse o voce soptita din punga.

– Tu cine esti?

– Sunt Cacao.

– Cacao? Asta fac? Lapte cu cacao? Se lamuri laptele.

– Nu, Cacao cu lapte!

– Ha ha! Imi pare rau draga mea, dar laptele e cu cacao, nu cacaoa cu lapte! Asa-i de cand e lumea! Rase laptele.

– Nu nu, cacaoa se pune prima si apoi se toarna laptele. Si ea, se raspandeste in el si se topeste, dandu-i culoare si gust cum laptele nu ar avea fara ea!

– Da? Ei, afla ca gustul meu e delicios si fara tine! Oamenii ma folosesc asa ca sa ma bea gol, ca sa ma puna la taitei, la orez, la creme, la prajituri…

– Da, oamenii te folosesc ca pe un ingredient, nu vezi? Nu ai auzit? Orez cu lapte, taitei cu lapte, crema cu lapte, prajitura cu lapte…Tu esti actorul secund in toate astea…Pe cand atunci cand mi te alaturi mie, eu te fac sa devi actor principal alaturi de mine…

– Si actorul secundar? Zise cuprins de gandire laptele.

– Zaharul, bineinteles…

– Aham…Tot nu m-ai convins! Nu se poate cacao cu lapte! Doar lapte cu cacao! Deci e clar! Nici nu stiu de ce mai discutam!

– Hmmm…incapatanat mai esti…Ai auzit de ciocolata cu lapte?

– Da!

– Pai, ciocolata e din cacao…Deci e un fel de cacao cu lapte, doar ca e solida…Asa ca…zambi Cacaoa.

– E, na, acum! Auzi la ea! pufni Laptele. Pai se compara gustul tau sters cu cel al ciocolatei?

– Ciocolata contine foarte multa cacao, dar si mai mult zahar…Numai aroma mea intensa ii da savoarea…laptele doar o imblanzeste.

– Iaaa stai tu…Sa luam asa. Da? Avem toamna, spre exemplu. Ca sa faci toamna, iti trebuie putin frig si niste frunze. Ei, daca ai frig, fara sa presari frunze in el…tot toamna e! Deci nu e nevoie de frunze.

– Ha ha! Da, dragul meu, dar frigul singur ii goneste pe indragostiti din parc…Pe cand frunzele ii ademenesc sa se iubeasca sub ploaia de culori, chiar daca este frig. Si apoi…frig poate fi oricand. Si vara, si primavara, si mai ales iarna. Pe cand frunze pastelate ai doar la timpul lor, toamna. Ele dau culoare si suflet anotimpului. Frigul doar ii face pe oameni sa o constientizeze, daca inca nu au vazut, simtit, frunzele cazand.

„ Ufff! N-am ales bine exemplul…” isi zise in sinea lui Laptele.

– Hmmm…Mai, Cacao, dar si tu esti pusa in biscuiti, prajituri, crema…Si atunci nu se numesc „biscuiti cu cacao”, „prajitura cu cacao”, „crema cu cacao” ? Vezi, asta e ordinea…”Ceva” cu cacao… Deci „Lapte cu cacao” e corect!

– Pur si simplu, nu renunti! Da, asa e…e „ceva” cu cacao…Dar eu nu sunt doar un alt ingredient in toate astea. Eu sunt ingredientul cel mai important in toate astea. Eu fac diferenta.

– Da, dar in ele mai intai se pune lapte. Pentru ca fara lapte nu ai avea in ce sa pui cacao. Cacaoa nu s-ar folosi daca nu as exista eu! Ca si in cazul de fata! Daca fata nu ar fi avut lapte, pe tine nu te-ar fi pus in…..apa!

– Da? Zise enervata Cacaoa. Pai atunci, nici pe tine nu te-ar fi scos din frigider daca nu i-ar fi fost pofta de gust de CACAO!

– He he! Se vede ca e intuneric in dulapul ala unde stai tu! Pe mine ma bea oricum, sunt preferatul ei! Nici apa nu bea asa multa! Rase triumfator Laptele. Tu nu vezi ca pe tine te-a cumparat de cateva luni si inca mai existi? Pe mine ma cumpara zilnic si ma termina pana seara.

– Eu sunt mai pretioasa…Lucrurile pretioase se folosesc rar…

– Daaa…Cu siguranta. Dar lucrurile dragi se folosesc des, asa ca…Lapte cu cacao!

– Cacao cu lapte!

– Lapte cu cacao!

– Cacao cu lapte!

– Lapte cu cacao!

– Cacao cu lapte!

– Lapte cu cacao!

Se certau strigandu-si de peste drum cei doi, intre ei stand o cana mare si rosie.

Cana, ascultand, radea in sinea ei…Pentru ca ea stia ca ea era de fapt baza. Daca nu ar fi fost cana, in ce ar mai fi pus fata laptele si cacaoa? Unde s-ar mai fi invartit si amestecat ca sa dea fie Lapte cu cacao, fie Cacao cu lapte? Poate credeti ca si cana e naiva…Ca ar fi putut fi folosita orice alta cana din dulap…Dar nu, cana aceea era un dar de la iubitul fetei. Pentru ca ei ii placea sa bea mult lapte si pentru ca ei ii placea rosul…Si pentru ca baiatul i-o lasase ca sa ii incalzeasca mainile atunci cand el nu o va putea tine de mana.

Si fata intra in bucatarie, vorbind la telefon. Puse telefonul pe masa, dadu pe speaker si continua:

– ….Da, iubire, chiar acum imi faceam o CANUTA DE LAPTE CU CACAO. Aham…in canuta de la tine, pui….Si eu te iubesc. Pa paaa!

Apoi, oprind telefonul, cu ochii inchisi si palmele pe rosul caldut, fata bau o gurita din cana cu iubire…

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Alinna
    Oct 20, 2008 @ 00:02:21

    Ba e cacao cu lapte…sau cel putin mie mi-e mai usor sa-i spun asa. Sa stii ca n-am mai baut de muuult. Aaaa…si mi-e pofta de gris cu lapte, rau de tot…si nu mi-a mai facut nimeni de mult timp. Era bine la mamaia 😛

  2. Elsa
    Oct 20, 2008 @ 10:48:14

    Lapte cu cacao! 😀

  3. Elsa
    Oct 20, 2008 @ 10:51:32

    desi e prezenta o cacofonie :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: