Tara chiloţilor din lână

the_planet_earth_with spot

A fost odată ca niciodată o lume, care de sus se vedea albastră, dar cu o pată. O pată neagră. Neagră de supărarea oamenilor care locuiau într-o ţară.

Şi oamenii care locuiau în această ţară erau mereu îmbufnaţi, nepoliticoşi, nervoşi, stresaţi, ţâfnoşi, vulgari… Pentru că ceva îi incomoda. Pentru că erau frustraţi. Cum? De ce erau aşa? Păi e simplu: pentru că în această ţară se dăduse lege ca toţi să poarte chiloţi de lână. Devenise o obligaţie şi un obicei atât de înrădăcinate în vieţile oamenilor de câţiva ani, încât începuseră să se şi nască aşa unii.

Copiii, până la o anumită vârstă purtau scutece moi şi confortabile, aşa că erau senini şi veseli, spre enervarea părinţilor care aveau o frustrare mare: chiloţii de lână.

Preşedintele lor, care nu purta chiloţi din aceia pentru că el era în mod natural ţâfnos şi nesuferit, nu se simţise bine când ajunsese la conducere văzând că poporul său e vesel şi bun, aşa că dăduse legea aceasta acum 50 de ani.

„ Este obligatoriu şi fără excepţie ca toată populaţia ţării, prin urmare fiecare individ, fără diferenţe de rasă, culoare a pielii, religie, orientare politică, orientare sexuală, sex, afecţiuni ale sănătăţii, stare civilă, grad de educaţie sau gusturi culinare, să poarte chiloţi de lână, care vor fi puşi spre vânzare în oricare din magazinele de pe teritoriul ţării.

Materialele precum bumbacul, inul, mătasea, dantela, sinteticele, sunt complet interzise pentru confecţionarea chiloţilor.

Traficul cu aceste materiale, precum şi utilizarea lor pentru confecţionarea ilegală de lenjerie intimă, vor fi aspru pedepsite cu închisoarea pe viaţă în chiloţi de tablă reci, conform articolului 121, aliniatul b, paragraful 2 din prezenta lege.

Din motive de igienă, doar copiii până în vârsta de 4 ani vor fi scutiţi de portul acestor chiloţi, altfel obligatorii pentru orice persoană din ţară care depăşeşte vârsta de 4 ani.

Preşedintele, ca singură şi unică excepţie , este privilegiat cu dreptul suprem de a se sustrage acestei legi.”

Cam aşa spunea legea formulată şi promulgată de preşedintele Violent Nervosu însuşi, făcută „cadou” poporului său într-un Ajun de Crăciun acum 50 de ani.

Şi oamenii, au fost obligaţi să poarte chiloţi de lână deşi erau foarte incomozi, şi le dădeau mâncărimi şi usturimi şi îi înţepau groaznic.

La început, gărzi ale armatei intraseră din casă în casă, răscolind sertare şi luând orice pereche de chiloţi păstrată de oameni ascunsă. Apoi le-au dat foc într-o piaţă publică, în timp ce poporul adunat privea cum fumul şerpuieşte spre cer, poluându-l, şi plângeau. Plângeau pentru că era cu adevarat incomod să poarte zi şi noapte chiloţi de lână!

Apoi au fost adunaţi toţi chiloţii de pe piaţă şi la fel, incendiati. Până şi pustnicii din chilii au fost prinşi şi obligaţi să poarte chiloţii cei noi.

În continuare, oamenilor le-a fost distribuită prima pereche de chiloţi din lână gratuită! Ce „bucurie” pe ei!…

Şi când au fost descoperite reţelele secrete ale mafiei care spăla chiloţii cu balsam special care îi înmuia, o amplă acţiune a poliţiei şi armatei a prins toţi infractorii şi a fost luat tot balsamul şi l-au vărsat într-un râu. Dar nu se ştie în care râu. Aşa că de atunci oamenii plecau în pelerinaj cu sutele căutând râul minunat, pe care curgea balsam cu miros de levănţică.

Însă, treptat, poporul preşedintelui Nervosu s-a obişnuit şi anii au trecut.

Oamenii au devenit mereu stresaţi, nervoşi, trişti, iritaţi, frustraţi, ţâfnoşi, ursuzi, antisociali, urâcioşi şi gata, gata să se certe, să se lovească, să se jignească din orice.

Bărbaţii se scărpinau între picioare pe stradă şi chiar în fund la metrou. Femeile simţeau nevoia să îşi dea chiloţii jos cât mai des…Oamenii se băteau pe locuri în mijloacele de transport public pentru că atunci când stăteau jos mâncărimea nu mai era aşa de cruntă. Bărbaţii se frecau de femei în maşini şi în metrou. Cei care nu reuşeau să îşi stăpânească mâncărimea se uitau urât la toţi şi dacă îi deranjai vreun pic, din frustrare, se răzbunau pe ceilalţi şi se descărcau de supărare. Vânzătoarele de la magazin îţi vorbeau urât. Autorităţile învăţaseră trucuri noi ca să nu mai simtă înţepăturile: îşi băgau bani în chiloţi şi se ştergeau la fund cu hârtii la întâmplare ( reclamaţii, cazuri juridice, legi…).

Fetele şi băieţii nu se mai ţineau de mână în parcuri pentru că erau ocupaţi cu scărpinatul, şi făceau mai mult sex decât comunicau pentru că aşa aveau motiv să îşi dea chiloţii jos.

Oamenii nu mai citeau cărţi pentru că aveau mâinile ocupate cu scărpinatul şi tot din acelaşi motiv nu îşi mai mângâiau copiii sau pe soţii şi soţiile lor. Şi nu mai socializau, pentru că nu era plăcut să ieşi la un ceai cu o persoană nervoasă.

În trafic, fiind grăbiţi să ajungă la birou sau acasă unde să se poată scărpina în voie, claxonau nervoşi şi înjurau şi uneori produceau accidente conducând grăbiţi.

De Dumnezeu uitaseră pentru că toate gândurile le erau îndreptate către soluţii pentru a alunga disconfortul din pantaloni.

Iar preşedintele acesta dictator rămăsese la conducere pentru că nimeni nu îşi mai dorea acest post. Cine ar fi vrut să conducă o ţară plină de oameni nervoşi şi violenţi?

Aşa că în ţara aceea lucrurile rămâneau zi de zi neschimbate.

Ei aveau o scuză, dar TU, ce scuză ai?

Anunțuri

8 comentarii (+add yours?)

  1. Ginger
    Noi 09, 2008 @ 22:27:10

    Of! De acum oamenii ţâfnoşi vor beneficia de condescendenţă pură, pentru că îi voi bănui ca fiind refugiaţi ai aceste ţări cu acceseorii de lână. Iar eu, pentru a mă asigura că nu am tentă de cetăţean d’ăsta, îmi voi cultiva bunăvoşenia.
    Povestea ta mi-a amintit de o alta ce am construit-o prin liceu, şi pe care o voi posta 🙂 Mulţumesc. Mai ales pentru promovarea descotorosirii de bosumflăciune!

  2. Adrian
    Noi 22, 2008 @ 11:54:54

    foarte simpatic scris textuletzul, dar are o mica doza de naivitate………..citeam shi parca il recita o fetitza mica de 8 ani deshi se intamplau lucruri grave acolo shi erau bine punctate………bravo………mie imi plac fetitzele de 8 ani………:p

  3. Diana
    Noi 22, 2008 @ 14:08:08

    @adrian: pai e mai simplu sa le spui oamenilor adevaruri grave uneori sub forma de gluma sau cu umor oricum, ca le inghit amuzandu-se si apoi le digera….stii, cum faci cu cei mici…le pui pastiluta amara intr-o lingurita cu miere…si o inghit cu placere si le face si bine 😛
    sper ca iti plac copiii, nu fetitele de 8 ani in mod particular :))

  4. dr.lecter
    Noi 23, 2008 @ 15:38:27

    ce rezulta din rationament : purtam chiloti din lana pentru ca matasea e scumpa . Alternative: renuntam de tot la chiloti, lasand pudoarea la o parte si devenind exibati sau exhibitionisti ;sau devenim sado-maso- , purtandu-i in continuare pe cei din lana-autoflagelarea e un trend in psihopatologie ; sau pur si simplu ne luam la timp xanaxul si ne scarpinam absenti, fara sa ne pese care e cauza.

  5. Diana
    Noi 23, 2008 @ 15:56:15

    da, e mai simplu sa te aliniezi celorlalti si sa fii in turma decat sa iti revii si cu riscul de a fii diferit (vai, ce diferenta!) sa o iei impotriva curentului si sa ii schimbi si pe ceilalti deschizandu-le ochii…
    oamenii adevarati nu aleg simplu niciodata…aleg corect.
    indiferenta, nepasarea, acceptarea unui lucru negativ nu sunt niciodata o un mod corect de trai. ca sa fim OAMENI, avem nevoie sa fim mai mult decat superficiali, roboti, membri de turma care se indreapta spre campii aride…si pentru asta e nevoie de suflet, mai mult decat de ratiune…

  6. petr`
    Sep 16, 2009 @ 12:06:21

    foarte tare, felicitirari !

  7. Romania Libera
    Sep 16, 2009 @ 14:03:14

    felicitari pentru articol….nu pot spune ca am o scuza…nici unul dintre noi nu poate spune ca are o scuza…in lumea in care traim..in tara in care traim…cred ca in continuare purtam chiloti de lana..iar pe cap avem caciula invidiei…care este trasa pana peste ochi….si asta ne impiedica sa devenim altfel…
    va pup si mai vb

  8. dianadumitru
    Sep 16, 2009 @ 17:28:35

    multumesc pentru felicitari…ma bucur ca va place aceasta reprezentare a realıtatii sociale din Romania filtrata prin viziunea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: