Viitorul suna bine…?

Soarele se coboara din cerul senin printre copacii goliti de frunze, in care se mai leagana rar cate un petic galben. Pe aleea lunga si onduita inspre zare, marginita de case cu gradini sfioase, ceata inca nu s-a ridicat. Roua sclipeste fermecat printre tufele de trandafiri uscate si lumea abia se dezmorteste din somnul ei dulce. Cum se deschide o fereastra, aerul patrunde navalnic in camera si soarele se cuibareste pe podele. In afara de rotile masinilor care trec din cand in cand pe strada, nimic nu se aude in jur.

Dintr-o casa iese un baiat tanar fluierand. Se indreapta spre masina, si cand sa bage cheile in portiera, usa casei se deschide, si iese sotia lui, in capot:

– Ai luat lista cu tine?
– Da, e aici, zice el, batandu-se cu palma in buzunarul de la piept.
– Daca nu gasesti vise congelate sa nu iei, ca cele proaspete se strica repede in frigider!
– Ok, am inteles. Am plecat, te pup!

Porneste masina si iese din curte usor, cand, neatent, loveste un vecin cu fundul masinii. Vecinul cade si sub masina se simte un damb. Trece peste damb si apoi, oprind masina, coboara si intreaba:
-Esti bine, Mihai? Nu te-am vazut.
Mihai se ridica singur de jos, se scutura de praf si zambind zice:
– Eh, n-am nimic! Stai linistit…Unde te duci?
– La supermarket. Cumparaturile de sfarsit de saptamana…
– Ma iei si pe mine? Trebuie sa iau niste liniste.
– Sigur, urca in dreapta.
Si impreuna, pleaca.

Pe drum, linistea din masina e apasatoare asa ca Flaviu, tanarul care conduce, deschide o discutie:
– De cand nu am mai vazut o pasare in orasul asta!
– Da, asa e…cand eram copil, erau intesati copacii de pasari. Mai stii cum cantau?
– Da, vag imi aduc aminte, dar imi aduc…sa trec pe lista aia si niste nostalgie si un kilogram de memorie…ca tot aduseram vorba.
– Erau alte vremuri atunci, eu inca mai stau bine cu memoria, ca am cumparat mai multa cand am fost saptamana trecuta la magazin. Era o promotie foarte buna. La un sac de memorie, iti dadeau si un borcan de veselie. Am zis ca merita dati banii, ca veselia nu mai e asa de ieftina…stii doar.
– Cum sa nu stiu? Claudia a dat ultima oara 300 de euro pe o injectie cu veselie. Ma mir ca ai gasit la promotie. Trebuia sa ma fi sunat si pe mine sa imi zici.
– Uite ca nu m-am gandit. Dar, data viitoare stai fara grija ca te sun.
– Sper sa am bani, ca acum incepe cea mica gradinita, si atentia si istetimea s-au scumpit rau. Dar nu ai ce-i face, trebuie sa aiba copilul la gradinita ce-i trebuie, ca altfel degeaba se duce…
– Eh, lasa ca eu pe al meu l-am crescut acasa si e destul de bine. Ma ingrijoreaza ca mananca doar imaginatie pe paine si maica-sa se teme ca o sa devina un visator. Tu stii doar cat de scumpe sunt visele!
– Stiu, stiu, ca nevasta-mea sufera de asta si ni se duc salariile pe vise…Dar din pacate nu se trateaza decat cu depresie, si depresia nu o face o prezenta prea placuta…
– Ah, da, ca tu esti dependent de placere…Cum iti mai merge? Eu n-am mai simtit placere de cativa ani…
– Mai, ce sa iti zic? Merge bine…muncesc mai cu spor cand o iau. Dimineata pe stomacul gol e cel mai bine.
– Mda, ma oftic ca sunt alergic la ea…uneori imi lipseste.
– Mie imi lipseste dragostea. Nu am mai simtit-o de cand facusem un an de casnicie cu Claudia. Cam pe atunci a disparut si dupa o pauza de 3 luni, a aparut pe piata pentru prima data. Am facut atunci o reactie serioasa la primul pliculet de dragoste pe care l-am luat. Nu eram obisnuit cu ea in forma aia. Si ficatul meu a ramas sensibil la dragoste. Am mai incercat sa iau de cateva ori, sub forma de granule, sau de faina ca sa fac painici cu dragoste, insa reactiile au fost mai puternice decat prima data. Si m-am lecuit…am zis ca nu merita sa mor din dragoste…Desi cand eram un pusti as fi facut-o fara sa clipesc…Iti aduci aminte cum era? Ce fiori ne dadea, ce emotii, ce placere…
– Ihim…zise Mihai inchizand ochii. Noroc ca am luat o lingurita de nostalgie cu cafeaua de dimineata, ca asa de clar imi amintesc…Ce explozive erau saruturile dragostei si golul ala din stomac cand o tineam pe prietena mea de mana…Daca as fi stiut atunci ca intr-o zi n-am sa mai simt asta niciodata, nici n-as fi dormit ca sa nu pierd o secunda din sentimentul acela.
– Mie imi pare rau ca asta mica a mea, nu o sa simta niciodata adevarata dragoste, cand o sa cunoasca si ea un baiat…In ziua de azi, tinerii isi injecteaza dragoste dupa dragoste ca sa mai simta ceva, dar e foarte slaba substanta pe care o vand astia pe piata. Am auzit ca au aparut niste buticuri ascunse unde se vand niste injectii mai puternice si ca o tanara a luat o supradoza si i s-a oprit inima in loc. A murit pentru ca nu era obisnuita cu senzatia…
– Saraca de ea…
– Da, totul s-a dus de rapa dupa ce planeta a ramas fara credinta…de acolo a pornit haosul si anarhia. Incet-incet s-a dus si dragostea…apoi speranta…apoi increderea…apoi prietenia…apoi visele…si tot asa…N-am mai ramas cu nimic. Noroc cu Eric Heart asta care a inventat surogatele de sentimente si emotii. Mare om! Daca nu studia el pana atunci sufletul si mintea omului pana s-a intamplat tragedia, cine ne-ar mai fi dat ocazia sa mai simtim, chiar si asa putin si superficial, tot ce am simtit vreodata?
– Da, uitarea ne-ar fi cuprins pe toti, si odata cu ea, si amorteala…Ce s-ar fi ales de lumea asta?
– Pai, nici nu pot sa imi imaginez ce ar fi daca am pierde si suplimentele si inlocuitorii astia…Cred ca in 10 ani am disparea de pe Pamant…Tu nu vezi cum au murit pasarile cand cantecul lor s-a dus?
– Stii ce avantaj avem macar? Ca nu mai simtim durerea…
– Asa e. Am scapat de pacostea aia, dar as prefera sa o simt daca as putea simti si bucurie odata cu ea…Ieri la Supermarketul din vale aveau promotie la durere. Nu mai cumpara nimeni si pusesera ditamai afisul la intrare : 10 saci de durere, cu doar un 5 euro!! 3 zile de promotie…
– Ce noroc pe capul sado-masochistilor…Cred ca isi fac provizii!
– Da, daca am avea promotii asa de bune si la dragoste, placere sau vise…
– Ehehe…Vise!
– Hai ca am ajuns, zise parcand Flaviu. Eu ma duc intai la raionul cu inregistrari. Claudia vrea o inregistrare cu cantec de pasari. A zis sa ii cumpar orice au! Apoi ma duc la raionul cu detergenti, a patat-o cu obraznicie un baietel pe Miruna cand se jucau afara…Si nu mai iese pata…
– Vezi ca a luat nevasta-mea saptamana trecuta un detergent pentru obraznicie, care curata si nesimtirea si invidia. Ca la scoala la fi-miu Dragos, copiii tot se joaca cu baloane umplute cu astea…Hai ca eu trebuie sa ma duc sa vad daca au niste chef de viata la vrac, ca a ramas mama fara si ne suna toata ziua sa ii ducem…Te salut! Poate ne intalnim la raionul cu vise, ca am si eu pe lista!
– Bine Mihai, te salut. Ne vedem mai incolo! Daca vezi vreo promotie la veselie sa imi zici si mie la ce raion e, da?
– Bine, sigur…pa.

Cutii si cutiute, sticle si conserve, pungi si borcane, casolete si tavite, baxuri si pachete, rezervoare si pliculete, bidoane si doze, toate frumos aliniate pe rafturi si pline cu emotii, sentimente, capacitati mentale si spirituale pe care omul le-a pierdut in urma cu ani buni, stau si te imbie cu sarmul imitat al unor senzatii greu de inlocuit cu surogate nascute intr-o fabrica, pe banda rulanta. Veselie in capsule mici, colorate galben stralucitor. Bunadispozitie la punga, portocalie. Vise in cofraje, 20 pe bucata, mov. Iubire rosie in sticle cu gatul gros. Memorie verde in cutii de plastic, cu lingurita sigilata atasata. Placere roz la conserva cu termen de expirare. Imaginatie indigo in borcane mari. Saci de nostalgie.Fiole de depresie. Pliculete cu ceai de prietenie…
Bine ca macar ai de unde sa le cumperi, daca de simtit ti-e imposibil sa le mai simti in sufletul sau mintea ta. Traiasca supermarketurile, ca sunt si ele bune la ceva…Ia uite, si o carte de retete culinare pentru oameni tristi! Ce norocosi suntem! Oricum, timpul inapoi nu se mai intoarce si prezentul e o inventie dintr-o fabrica obscura, macar in viitor sa speram ca scad preturile la dragoste! Ca altfel…credinta e pierduta de demult.

Noiembrie 2018, Terra.

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. rebecca
    Oct 07, 2011 @ 15:03:52

    superbe!te asteptam si cu altele!felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: