Doar un exercitiu de imaginatie?

Respira adanc. Te voi duce acolo unde nu ai fost niciodata avand in vedere ca citesti acest text si unde ma voi ruga sa nu ajungi. Relaxeaza-te. Si imagineaza-ti.

Imagineaza-ti cum ar fi sa iti fie teama ca in orice secunda i-ai putea pierde pe cei dragi. Sau ca nu ai mai putea sa ii vezi niciodata. Sau ca ti-ai dori atat de tare sa mori tu primul ca sa nu apuci zilele alea. Si in acelasi timp ti-ai dori enorm sa traiesti ca sa ii protejezi. Si nu ai mai stii cum arata soarele de zile sau luni, pentru ca va ascundeti ca sobolanii si iesiti rar,noaptea sau cand adapostul va e naruit de bombe. Si imagineaza-ti cadavre in loc de flori. Si sange uscat unde era iarba verde. Si sa urasti adierea pentru ca aduce miros de moarte. Moartea sa fie doar o chestiune de timp. Mori azi, sau maine, sau in zilele ce vor urma. Mori in razboi, sau mori dupa, recladind vise dintr-un cosmar care te va bantui tot restul zilelor. Si inima ta stirbita de disparitia cuiva drag doare crancen, si viata nu mai are sens de acum….insa te gandesti ca iti doreai sa apuci sa ai cel putin un baietel si o fetita. Jumatate din tine iti spune ca iti poti indeplini inca visul acesta, iar cealalta jumatate te face sa te intrebi daca e o lume pe care iti doresti sa ii aduci. Da, e o lume, caci lumea e minunata, insa e guvernata de demoni care iti pot face rau desi sunt departe de viata ta. Ruine, fum, cenusa e tot ce vezi in jur cand schimbi adaposturile si stii ca saptamana viitoare te vei ascunde intr-un tunel sub pamant, o veche canalizare, cand inainte de nenorocire refugiile tale erau altele sub cerul albastru. Pentru prima oara in viata chiar nu iti mai pasa de stomac. E gol de multe zile si esti slabit. Dar zilele astea, esti plin de suflet. Il simti atat de tare pentru ca te doare. E durerea fiintei tale care sfasie cuvintele si iti amintesti ca nu ai mai vorbit de zile intregi. Intr-o zi, iti pierzi un picior. Dar nici nu ii simti durerea, nici lipsa. Altceva te doare mai tare, iar trupul e doar o carapace de care ai scapa bucuros daca ai avea dreptul sa iei tu ceea ce ti-a dat Dumnezeu. Nu stii cum se face, dar acum in Dumnezeu iti sta toata credinta si altfel nu percepi drumul tau prin cruzimea razboiului care secera tot in cale. Si forta ti-o iei din amintirea zilelor frumoase din trecut, si curajul din iubirea pentru cei asupra carora trebuie sa veghezi. Si intelepciunea vine din intuitie si trairea intensa a fiecarei clipa de nenoroc. Linistea ti-o regasesti in speranta, caci somnul nu mai e odihna, ci veghe. Ai vrea sa asculti muzica pe care o adorai odata, dar urechilor tale le e permis sa auda numai zgomot de iad: arme, tipete ingrozite, plansete de jale, glasuri de monstri. Tot ce v-a ramas din casa parinteasca rapusa de bombe sunt niste fotografii care pana acum o vreme stateau decorativ pe pereti. Din ziua in care si-au parasit rama si locul, sunt cea mai de suflet comoara materiala pe care o ai. Si le dai sa iti taie o mana, sa iti taie limba, sa te lase fara urechi…dar nu ii lasi sa iti ia fotografiile. Ele sunt singura ancora pe care o ai. Ele iti amintesc ca a fost bine, si ca binele exista, si ca binele va retriumfa. Si fugi zi de zi, si te ascunzi de soare, si ti-e teama de orice fosnet – dar nu pentru tine, si te rogi zi de zi, si iubesti cum nu stiai sa iubesti in trecut – cu o reala frica de a pierde totul, si toata viata ta s-a schimbat. E cel mai chinuitor cosmar pe care l-ai avut. Doar ca e real…

Unii traiesc deja zi de zi, toate astea. Viata unora e deja un cosmar. Da,da…chiar aici, pe planeta asta, unde traiesti si tu. Unde tie ti-e bine acum…Ce? Nu ti-e bine?? De ce? Pentru ca azi te-ai certat cu cineva sau nu poti sa iti cumperi ceea ce iti doresti?? Omule, ma faci sa rad. Ia mai gandeste-te…Gandeste-te ce inseamna „bine” si ce inseamna „rau”. Daca nu stii sigur, cauta pe internet  niste fotografii cu victimele din Irak…O sa iti dai seama apoi sigur ca esti binecuvantat cu viata pe care o ai deocamdata.

Si intr-o zi…

Si intr-o zi se va intampla. Pentru ca azi crezi ca nu depinde de tine, ca tu esti responsabil doar de viata ta. Un razboi ne priveste pe toti. Si ne priveste indeaproape azi. Nu e un joc, desi cei care il vor porni se joaca cu vietile noastre. Iar noi, „cei condusi”, le permitem. Nu de azi. Dintotdeauna.

(Imi cer scuze celor carora li se pare ca acest post este in contrast cu tema blogului meu. Blogul meu are rolul de a deschide ochii dar in acelasi timp sa incurajeze optimismul si implicarea, in ceea ce priveste orice problema cu care se confrunta omenirea.)